Impresii didiene...

13, vineri, soare

2009-03-13T13:13:00.000+02:00

O pasare ciudata cum nu am mai vazut, isi intinde coada evantai pe cer si zboara suprareal deasupra unei cladiri, in fata unui tablou cu nori care fac scara catre lumea perfecta la care visez uneori. Intr-o parcare, doua fetite se joaca "de-a v-ati ascuselea" si rad frumos cand se alearga printre masini...As vrea sa fiu copil cu ele acum...O raza de soare ma mangaie pe fata. Nu e decat un singur lucru mai impaciuitor ca asta. Dar acel lucru...e pierdut. In lumea asta mare, de obicei, ce pierzi nu se mai intoarce...De aceea cel mai important e sa ai grija sa nu te pierzi in primul si in primul rand pe tine. Eu ma simt destul de pierduta,dar inca imi pot adulmeca mirosul sufletului si asta e semn bun. Miroase a frezie...
Urc la birou. Aici e liniste. E vineri. 13. ziua 13. Saptamana 13. ora 13. Nu cred totusi sa fie cu ghinion. Cu toate astea, azi e ziua cand voi uita totul. Se poate sa fie asta cu noroc, pe de cealalta parte? Cine poate sti? Viata e perfect imprevizibila. Nu poti hotari nimic de unul singur ca apoi o mie de situatii se ivesc si te aduc intr-un punct in care te trezesti ca dupa hipnoza. Si te intrebi: CUM AM AJUNS AICI? Chiar...cum am ajuns aici?...Nu, nu in biroul asta...Ci in saptamana asta. A 13a. Un sfert de an pentru nimic. NIMIC. N.I.M.I.C. Un mare nimic scris pe cerul asta de martie pufos.
Soarele ma saruta pe obraz. Vantul ma tine de mana. Cerul imi spune povesti. Povesti mincinoase. Poate ca sunt mai bune decat povestea asta cu sad end. As vrea sa alerg la mare, sa-mi spal sufletul de noroi...ca tot au trecut ploile. Sa curat din el tot ce il face greu, atat de greu ca atunci cand vreau sa zbor ma simt o pasare cu o bila de plumb inchisa in piept.
Din nimic - tot si din tot - nimic.
"Trebuie sa zbooooor...."

Soare, vineri, 13.

Suprareal !

2009-02-22T21:47:00.004+02:00

Azi, 22 februarie. O zi aparent normala. Aparent.
Poate ca show ul de joggling din Suburbia a fost ca un moment initiatic catre o alta lume. Uitandu-ma la toti care pareau inumani manuind extraterestian poirui si mingii si staff uri si alte chestii de care nu am mai auzit pana acum dar care ma atrageau in mod magic, ma simteam ca Alice in Tara Minunilor.
Apoi am plecat. In metrou urca un cersetor care a zis cap-coada Luceafarul...In mod bizar, cersetorii incep sa capete forte extraordinare...Bizar, repet.
La statia de la Titan, o femeie imbracata in negru sprijina suspect un perete si se leagana. Geaca ei neagra si lunga pare o mantie...Are o forta negativa in jurul ei...Asa o simt.
Imi bag in telefon un pic mai tarziu, cartela de vodafone, pe care nu prea o mai folosesc. Primesc un mesaj, apoi altul si apoi altul, dupa cum urmeaza....De la un numar necunoscut. Saptamana asta am fost sunata de mai multe ori de numere necunoscute.
So, mesajele:
1. "Tremetei tu 5000 si audi ala negru. Si rezolv eu mai incolo. Vb eu cu Nutu Camataru. vb. te sun " (Nutu asta nu era la inchisoare??? eu asa stiam. Si...sper ca astia chiar asculta telefoanele cum au zis, si ca au luat in vedere mesajul asta.)
2. "Bai, vb eu cu cineva si apoi te sun. Nu stiu de ce nu te gasesc. Discut cu clanu meu si apoi iti zic." (Eu - Clan??? :-S Rad de ma prapadesc. Unde am nimerit?? Visez? :)) )
Apoi suna si raspund.
El: Bai, ce faci?
Eu: Nu stiu pe cine cauti dar e greseala! Greseala, intelegi? Eu m-am saturat de telefoanele astea de la numere necunoscute!!! Nu stiu ce vrei de la mine! Lasa-ma naibii in pace cu telefoanele si mesajele tale! (exagerez, tip la el)
El: (cu voce dezamagita, aproape soptind) Bine, te rog sa ma scuzi....
Inchid. Raman uimita. Pentru unul care discuta despre clanuri si audi, a incheiat cam umil.
Peste cateva minute, mesaj de la el:
"Sunt Bursuc, am sunat mai devreme...si ai tipat la mine. Nu cred ca judeci bine. Nu am vrut sa te sun pe tine. Acum l-am prins pe asta la telefon. Imi cer scuze, nu e de competenta mea sa sun persoane necunoscute sau sa dau explicatii. Nu imi sta in caracter, sper sa mi accepti scuzele."

Gasesc ca e politicos sa raspund cu un sms:
"Da, bine. Scuzele acceptate. Sa nu se mai repete. Si eu cer scuze ca am tipat"

Sms inapoi:
"Da, in fine. Esti dulce. Eu sunt din clanul sportivilor. Daca ai nevoie de mine vreodata suna-ma cauta-ma, orice fac pentru tine. Te voi ajuta. Esti prima persoana si femeie care a tipat la mine. M-ai lasat fara glas. Imi cer scuze ca vb cu tine ca necunoscuta. Cred ca ma indragostesc de tine... App, cum te keama. T-as suna dar sunt in conferinta"

Eu nu am mai raspuns. Imi scot cartela...Bag la loc cosmote-ul.
Ma simt ca pe alta lume. E prea SF frate... Ma suna si ma sms uieste unul care vorbeste clanuri si de audi si de bani grei...si eu tip la el si el zice ca are un crush on me!!!!! Genial! Bai, poate chiar sunt Alice in...alta lume! In lumea minunilor, lui Adrian Minune poate! In lumea interlopa! Brusc si dintr-o data...Si totul sa fi inceput cu niste poiuri de lumina in Suburbia?

Cineva sa tipe: "Taiati!" Eu nu sunt din filmul asta! :))

Magie

2009-02-09T09:17:00.004+02:00

Ma trezesc. Fara chef. Doar ma duc la munca,nu? Ma uit pe geam. Acelasi soare fragmentat imi face cu ochiul din ferestrele din zare. E vesel. Imi striga: Hei, sunt la mare! Sunt chiar deasupra ei! Stii ce frumoasa e?? Uite-o cum straluceste...si e bucuroasa! Marea canta azi!
Eu rad. Soarele asta...E nebun. Stiu eu de ce il iubesc...Parca, parca simt un pic de aer sarat cand intru in baie si dau drumul la apa...Ma intorc in camera. Soarele si-a gasit alte ferestre se pare, nu mai e... Marea se aude din mine: shhhhh....shhhh......shhhh....
Ce zi frumoasa! Ma duc la lucru! Yuhu!

visare

2009-02-06T16:05:00.003+02:00

...de ce oamenii se imbraca in negru si culori inchise, predominant??

eram pe peronul metroului, la crangasi. ma uitam in jur. parca eram la o inmormantare.
schimb metroul la victoriei. urc o statie spre romana. in timp ce vagoanele serpuiau dupa curbele tunelului, extremitatile din interior ii erau marcate de doua siruri de oameni imbracati sumbru. concentrandu-mi privirea...parea ca doua santuri se sapasera negre in metrou.

cand eram la scoala pictam mult. cand eram mai mica...si nu foloseam negrul niciodata. o facusem la primele mele exercitii si constatasem ca negrul pus in peisaj creeaza gauri. ca si cum ceva ar lipsi. goluri in lantul armonios al imaginilor care imitand realitatea incercau sa transmita frumusete. profesoara de desen imi spusese ca in natura nimic nu este negru-negru si ca ar fi fals sa reprezint orice obiect in aceasta nonculoare. imi spusese ca orice obiect are reflexii colorate si contine combinatii de mai multe culori, dar nimic nu este pur si simplu negru. asa ca in paleta mea cu acuarele, negrul era neatins.

am colorat odata o intreaga plansa in cel mai intens negru...si cand acuarela era inca uda, am inceput sa adaug diferite culori peste negru. si am descoperit negrul colorat. daca te uiti putin la un astfel de negru poti sa vezi ca de fapt din el izvorasc tonuri de rosu...sau verde...sau albastru...depinde ce pui. intotdeauna depinde ce pui peste negru. si de atunci nu m-am mai ferit de el. il iau si il inveselesc.

...de as putea picta si lumea de la metrou in culorile din mintea mea...

daca as fi pictorita cu puteri magice, as picta cerul mereu bleu, cele mai frumoase apusuri mov cu violet, apa mereu limpede, marea inspumata straluncind in soare, pomii mereu infloriti, florile doar galbene si roz, asfaltul verde, si pe inimi as desena cu pensula zambete...

soare...

2009-02-06T12:51:00.003+02:00

aseara, ora 17:30. ies de la serviciu. afara e inca lumina. cerul are o culoare calda rozalie. inima imi bate tare. e prima oara de multa vreme cand ies de la munca la ora asta si e lumina. chestia asta ma face sa ma simt bucuroasa. orasul pare magic. are norisori rari, raspanditi ici colo, iar pe magheru stralucesc lumini... imi pare rau ca trebuie sa iau metroul.
ies la suprafata. s-a mai inserat. la statia de la lacul morii, soarele rosu se culca intr-un asternut de zare sangerie...o dunga rosie, o dunga visinie, o dunga purpurie, apoi cer lila... luna vegheaza de sus. cat de frumos...
ajung acasa. cerul roz-mov se impleteste in nuante care ma fac sa mi simt inima tremurand. de pe balcon e o vedere superba. intotdeauna mi-am dorit un balcon de pe care sa vad apusul. acum il am. inserarea se lasa usor usor, si printre rasetele colegei mele de garsoniera nebune , trag cu ochiul la nebunia de lumini care se aprind pe rand in zare. la un momentdat e intuneric si mii de ferestre de lumina se vad de pe geam. se intampla multe lucruri intre timp. dar parca asta ma impresioneaza cel mai tare. e felul unic al lumii de a-mi sopti ca viata e frumoasa oricum.
ies afara inspre miezul noptii. o plimbare. luna e clara si straluceste inconjurata de stelute vesele. cerul e clar si luminos. miroase a primavara. e caldut. aveam nevoie de plimbarea asta ca de aer.
coplesita de frumusetea de pe cer ma simt departe de discutia pe care o am.
ma trezesc a doua zi dimineata. zapacita. cu o durere de cap. nu prea stiu nici cat e ceasul nici cum ma cheama... intorc privirea catre dreapta si imi dau lacrimile pe loc. in toate ferestrele blocurilor din departare se vede fragmentat un rasarit auriu. lumina din geamuri se reflecta in camera mea si imbraca totul in pace.
ma trezesc si plec. ma bucur ca a trebuit sa plec asa de devreme si ca nu am gasit o scuza sa nu ma duc azi...asa intentionam...dar, din fericire sunt pe drum si nu pot sa cred cat de frumos e cerul azi si cum miroase a primavara!
pe strada de la serviciu niciodata nu a patruns soarele de cand lucrez aici. azi insa e cu totul aurie.
totul pare mai simplu...
soarele ma umple de bine...
vreau vara inapoi...

In casuta de la Plazza, avea casa un pitic!

2009-01-28T16:05:00.002+02:00

He he eheheeee! M-am mutat buh! In sfarsit mi-am indeplinit acest plan diabolic si acest vis minutios zamislit. Au mers toate snur si in 2 saptamani am fost gata si cu gasitul garsonierei ( f ieftina si frumoasa!), colegei care a venit odata cu garsoniera, si cu cumparatul de lucruri necesare urgent si cu amenajarea. Rezultatul? O casuta de toata frumusetea, primitoare si promitatoare, unde ma simt ca in a doua mea casa (prima e la parinti). Si aseara am inaugurat-o cu o " private clatite session" cu diana si vali. Iar sambata e inaugurarea oficiala cu petrecere cu nebunii si nebuni!
Sunt fericita.
Am realizat ceva important pt mine. De acum sunt un adult responsabil (cica :)) ).
A...la mine in cartier nu prea sunt batrani. Era ciudat in Titan. Uneori mergeam in autobuz si eram singura sub 50 de ani :)). Sau intram in supermarket si la coada la casa nimeni nu era sub varsta a 3a! :)) Un cartier de oameni batrani. Ma faceau sa ma simt ca intr-un film ciudat. In care toata lumea se misca sacadat in ritm de melc sedat :D
Hm....ar mai fi niste chestii tari de povestit...dar le-am cam uitat...deh, daca acasa nu am net, ca sa le postez...

Ne auzim curand!...SI voi, stiti care, va astept sambata! :*

De ce imi place ciocolata?...

2009-01-23T13:19:00.005+02:00

Mancam mai devreme o ciocolata. Sunt o impatimita. Daca nu mananc ciocolata intr-o zi, simt ca nu e ziua completa. :))

Si m-am intrebat dintr-o data: De ce imi place mieee ciocolaaata?!?
Aceasta intrebare mi-a fost cauzata de un gust prea intens pe care l-am simtit dintr-o data ca trezita din amorteala. Era atat de dulce ca ma ustura intr-un fel cerul gurii si limba...Semana cu strepezeala pe care ti-o da lamaia sau un fruct acru...

Si am analizat gustul din gura. Hmm...Nimic innebunitor fara de care sa nu pot rezista. Chiar nimic special. (Era o Milka, totusi...Mie mai imi place si Heidi) Mai tare imi plac ciupercile...sau alunele de padure...sau murele...sau afinele...sau piersicile...
Si totusi de ce o mananc zi de zi intr-o dependenta incontrolabila?

Am cautat pe google. Primul raspuns?
"Ciocolata este buna la gust si asta ne binedispune. Dar pe langa acest efect papilo-gustativ exista substante in ciocolata care au un efect de afrodiziac. Ciocolata de calitate (70% cacao) favorizeaza secretia endorfinelor ce maresc placerea, dand o stare de euforie si intarind tonusul. Euforia e favorizata de serodontina care diminueaza starile de anxietate."

Da?...Pai asta trebuie sa fie...Pentru ca altfel, eu in momentul asta nu inteleg din ce motive imi place ciocolata...
Si totusi...Nu ma simt sesizabil de bine cand o mananc...Adica nu cred ca ma binedispune brusc daca am o zi proasta si nici ca ma "afrodisiacizeaza" :))...Euforie? Hm...Tonus? Neah...Nu cred. Stand si analizand, rational, nu cred ca imi provoaca intens vreuna din aceste stari...
Sunt constienta de starile mele si de cauzele care mi le provoaca...Sa ma uit la cer, sa simt iarba sub talpi, sa rad cu prietenii, sa vad un copil frumos, sa vad un film frumos, sa ascult o melodie draga, sa vad niste poze incredibile, sa merg in ploaie...sa am inspiratie pentru o poveste noua...Astea sigur ma fac sa ma simt bine.
Dar...ciocolata?
Nu cred.
Si atunci? De ce imi place?
Parca as vorbi despre cineva de care m-am indragostit. Numai atunci ma intreb singura: de ce imi place el? Si nu pot sa-mi raspund, rational, constient. :))
M-am indragostit de ciocolata? Ciocolata ma face sa ma simt indragostita?
Hm....
Intre timp am terminat o tableta intreaga si sincer, gustul de dupa...nu e cu nimic special.

Tie de ce iti place ciocolata? Sau de ce nu iti place?

Noi, ei si eu...

2009-01-22T22:35:00.001+02:00

Noi.
Imi iubesc prietenii. Sunt cei mai tari oameni din lume. Ma fac fericita. Da, voi toti. Sper ca si voi spuneti despre mine asta intr-o masura sau alta. Daca nu, let me know...if I suck, then I must work on it. :))

Ei.
In 101.
"Ba, tu ai auzit? S-a aruncat unul la metrou la Dristor!.....Da,ma,da...Era frate-miu acolo...a vazut"
Intre timp, eu, stand fata in fata cu respectivul gandeam: "Iar???? E cam a 10a sinucidere la metrou de care aud in ultimele...3 saptamani??"
Tipul: "Nu, ma....a scapat al naibii...Se pare ca a cazut intre...N-a patit mare lucru."
Eu, in gand: "Ce norocos...Poate isi da seama ce prostie era sa faca...Doar nu o incerca nebunul sa se arunce iar..."
Chiar, ce ii face pe oamenii astia sa se sinucida la metrou in masa? Sa fie criza economica? Or fi ramas fara serviciu? Fara bani in cont? O fi din dragoste? Eu ca, "sofer" de metrou as fi terorizata de ideea ca ar putea unul sa-mi sara zilele astea in fata si eu sa il fac praf...As avea cosmaruri ori de cate ori m-as apropia de o statie...

Eu
Acum 30 de minute am fost fuga-fuga intr-o gradina si am taiat un trandafir. La cateva strazi de blocul meu. E vorba despre trandafirul roz despre care am scris "Obstacole 2". A rezistat mai bine de 2 luni acolo...A trecut si Craciunul, au trecut si zapezile...s-a stins si instalatia cu beculetul rosu...si el inca rezista eroic in acea gradina parand atat de moarta...Il voi pastra frumos, ca dovada ca povestea mea a fost reala. Am si poza cu el de cand era frumos si roz... Ce ma bucur ca il am... :X
A fost funny sa ma strecor in pijamale in gradina, in noroi si sa imi tin respiratia ca sa nu ma auda baba de la parter si sa...arunce cu apa fierbinte pe mine (cum mi s-a mai intamplat "in tinerete") si apoi sa fug saltat pe varfuri ca in filme, luand-o in cele din urma la fuga de-a dreptul cu trandafirul in mana si razand malefic :))
Da,da....am 22 de ani! :))

Noi. Voi. Lumea noastra vesela.

Ei. O nebunie cu nuante de cosmar.

Eu. Aceeasi. Cu nebunia mea.

Panica

2009-01-22T16:05:00.000+02:00

Simt ca ma sufoc in biroul asta! Ies pe balcon...Sub mine se intinde spre infinit minus si infinit plus Calea Victoriei...Cat zumzet! Infernal...Nu ai putea auzi pasarile daca ar canta...Care pasari? Unde sa isi faca cuib in tot betonul asta? Nici iarba aia crescuta in balconul parasit de vizavi nu mai e. A ucis-o iarna...
Un pescarus zboara pe soseaua de deasupra. Tot gri si ea. S-a piedut de mare. Rataceste. Cine? Pescarusul. Si soseaua.
Se lasa seara. Nici nu stiu cum a trecut ziua.
As vrea sa divortez. Casnicia mea cu biroul asta devine apasatoare. Imi chinuieste sufletul.
Singurul verde pe care il vad este cel de pe puloverul meu...
O sa devin claustrofoba. Mai mult ca sigur.
Urasc societatea...Te obliga. Te incolteste. Toarna asfalt peste tine...

Trenul imi rasuna si acum in minte. Trebuie sa evadez...

o zi zambaricioasa

2009-01-22T11:50:00.000+02:00

E testat a nu-stiu-cata oara. Cand adormi zambind, te trezesti zambind. Cred ca functioneaza ca si memoria calculatorului atunci cand se restarteaza brusc. Daca lucrai la ceva in word, cand se reaprinde, ultima stare a documentului ti se afiseaza...(alta comparatie nu oi fi gasit si eu? una...din natura? hm...si natura are memorie, dar e destul de schimbatoare...ma mai gandesc.)
Asa ca azi m-am trezit de la prima jumatate de nota de sonerie a ceasului de la telefon. (De obicei ma trezesc dupa ce aman soneria de vreo 3 ori a cate 5 minute...) Si aveam un zambet pe fata...pe care il am si acum. Nu mai stiu ce am visat...Am uitat complet.

Apoi am plecat la timp de acasa si am ajuns la timp la serviciu. (Se intelege ca asta de obicei nu se petrece, da? :)) E un fel al meu de a ma revolta un pic fata de sistem si de reguli: nu ajung la timp, ca si asa stau prea mult timp din viata mea acolo :D...sper sa nu ma dea afara din cauza asta :)) ).

In metrou am stat inghesuiti ca in fiecare zi, straini peste straini...presati pana la insuportabil. E amuzant cum stau atatia oameni necunoscuti lipiti unii de altii si nu isi vorbesc. :)) Daca am fi fost cu totii mai paranoici un pic, am fi dat cateva genti in cap unora care se frecau de noi dubios...dar e...doar inghesuiala? :))

Aud roti de tren pe sine...Sunetul ala de tren in mers...Il stiti...Nu stiu de ce, dar imi rasuna in minte cu ecou azi...Ce imi place sa merg cu trenul si sa ma uit pe geam! Si ce imi place sa merg cu trenul cu ochii inchisi si sa nu stiu unde sunt...Imi da o stare de timeless si spaceless. Daca as putea sa fac asta toata viata si sa pot supravietui, as vrea sa fiu "calator cu trenul". Si nu doar sa stau in el. Sa cobor, sa vad locuri si sa plec iar...

Ma simt prea adulta! Nu vreau sa fiu...Eu sunt un copil mare. Responsabil si rational in momente importante, dar copil... Uof, cred ca trebuie sa dorm mai mult. Am adunat prea multa tensiune. Cand ma simt obosita, imi cedeaza sistemul nervos si devin vulnerabila la griji.
Sambata o sa fie o zi plina...Se vor schimba multe. Poate cea mai mare schimbare din toti anii de pana acum. Am emotii. Recunosc, mi-e si putin teama. Trebuie sa te gandesti si la riscuri, ca sa poti sa le previi, dar nu prea mult.
Orasul asta e atat de mare incat parca m-as muta in alta tara. Si totusi, ce bine e ca te lasa sa te faci pierdut uneori...

Ah...Sa va uitati la "Yes Man", cu Jim Carrey. Funny one...;)

Vreau sa-mi cante Andreea ceva...

Don't need tv for that...

2009-01-19T11:15:00.000+02:00

Ii spuneam unui prieten ca am o presimtire sumbra legata de viitorul meu conditionat de viitorul lumii asteia...(ma refeream la catastrofe, razboaie, alte intamplari nefericite -gen un apropiat sfarsit al lumii, bla bla - da, stiu...eram in cei 10% ai mei {adica atunci cand nu mai sunt eu,didi,cea vesela si optimista})...Si el mi-a zis ca ma uit prea mult la tv. Ei, a aflat si el, ca eu nu ma uit la tv in sensul ala...Eu ma uit la tv uneori pe vh1 si cam atat...Stirile ma oripileaza, emisiunile tv la fel...filme vad pe pc...Deci, no tv for me.
Dar e de ajuns sa iau metroul in fiecare dimineata ca sa il vad pe batranul de la intrare care e orb si schilodit si intinde mana neajutorat...(Nu stiu daca e fake-begger cum se speculeaza acum ca sunt toti...dar ce conteaza daca e fake sau e pe bune? omul ala tot schilodit e si tot in umezeala sta si asteapta mila altora...deci situatia e aceeasi...Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in spatele ajunsului lui la cersit poate sta o poveste oribila pe care mi-am imaginat-o de multe ori sub multe forme.) E de ajuns sa vad coada de batrani care cu zecile asteapta ziarul gratis de la compact in fiecare dimineata la ora 8. Cat de trist poate fi asta?? Va imaginati ca stau la coada ca sa primeasca ceva pe gratis...un ziar amarat...oamenii aia nu o duc tocmai bine, nu?
Apoi, e de ajuns sa trec pe langa supermarketul din Piata Amzei si sa vad cum stau culcati pe o muchie de bordura, 3 copii inghesuiti ca sa se incalzeasca la gura de aerisire a magazinului, pe unde rasufla aer cald.
Si ajung pe Victoriei. Unde un chilot nenorocit la orice magazin costa minimum 100 de ron. La 100 de m mai spate, inca dorm inghesuiti cei trei copii, care poate viseaza la un covrig. In timp ce fufe fara serviciu ies din magazinele de pe bulevard cu sacosele pline si se urca in Audi sau Bmw...
Vad cum oamenii se feresc pe Magheru de cersetori si de cei care strang bani pentru donatii...Fug ca de raie..Nu zic, nici eu nu am dat mereu. De obicei nu am bani la mine sau mi-e jena sa dau 1 leu... Dar cand cineva iti cere ajutorul, indiferent ca vrea bani sau altceva, de ce sa nu te opresti?
Oamenilor nu le mai pasa de oameni...Individualism. Egoism. Avaritie. Graba. Dezbinare.
Si atunci, cand vad toate astea pe strada...mai am nevoie de tv ca sa prevad vreun razboi?

Fereastra...

2009-01-18T06:41:00.000+02:00

Sunt nebuna...
Am gasit pe net o camera in timp real care filmeaza nonstop partia de sub anefs din Parang...Si tot intru si, ca pe o fereastra, privesc ce fac fericitii de acolo...:( Uite, chiar mai devreme, fiind sambata, ora 20:05, se dadeau 3 nebuni cu sania de sus ( he heee - ce am mai urcat si eu de cateva ori intr-o seara cat mai sus! :X) pana jos, sub camera, unde nu ii mai vedeam! Si ma intrebam daca au coborat pe drumusorul cu hopuri in jos sau daca s-au oprit inspre telescaun...:(( Si asa am avut o pornire sa intru prin monitor! Sa ma arunc acolo ca printr-o fereastra. Si ma uit acum iar...Uite, un baiat urca cu schiurile pe umar spre capatul de sus... Trei prieteni se alearga - mama ce m-as mai bate si eu acum cu zapada! Iar vine unul cu viteza de sus pe sanie!! La Bonea clipoceste acoperisul inca impodobit ca de sarbatoare...La anefs e lumina in unele camere si in sala de mese...He he! A cazut unul cu schiurile! :X Ce as mai cadea si eu acum...Sunt vreo 30 de persoane pe partie...Ce norocosi sunt...Imi imaginez stelele de deasupra lor...si poate luna...Si maine, in zori, cand or sa iasa fiecare din cabanutele lor, or sa vada splendoarea aia de peisaj cu munti plutitori in ceata...Ce nebunie!!! vreo 10 persoane coboara pe sanii de sus! :)) Parca ii aud cum tipa! "Yuhuuu! Uuuuuu! Aaaaa!" :| Si printre ei sunt cativa care se feresc cu placa... Oare or stii de drumusorul ala genial de dat cu sania?? Imi vine sa tip la ei sa le zic : " baaaaiiii, duceti-va pana jos!! e prea tareee!"
De la anefs iese lume....Ce invidioasa sunt pe tremuratul lor in camere, pe dusurile lor rare si scurte, pe noptile lor lungi din camere, pe trezitul lor in zori la gramada, pe mesele lor bune, pe privelistea lor de pe geamurile aburite...
Cativa coboara undeva sub camera....Poate la Razvan, poate la Bonea, poate la Ghiocelul...sa bea un vin fiert, sa manance un papanas bun, sa stea la o masa mare sa joace jocuri si sa rada mult...Sa fie copii...
Vreau sa deschid fereastra asta si sa sar acolo....Sa sar, ca oricum zapada e moale si nu o sa fac decat o vanataie pe care o s-o iubesc ca pe o amintire a unui loc de basm...
Mi se duce vanataia facuta cu sania...Vreau alta!! :((

"De ce sa fugi? Eu as sta..." (gandi batranica psihopata)

2009-01-16T22:04:00.000+02:00

Ma intalnisem aseara cu o prietena mai veche care sta in scara cu mine... Si imi povestea cum acum 5-6 luni pleca la serviciu intr-o dimineata, pe la 7....Si in fata i-a iesit unul beat, in varsta si plin de sange care a amenintat-o si a obligat-o sa intre intr-o gradina in boscheti... Tipa, a inceput sa se agite, sa se zbata, sa tipe dupa ajutor...La un momentdat a aparut o batranica pe straduta... Fata: "Doamna, ajutati-ma, asta vrea sa ma violeze!! Ajutor!!" Baba: " Shhhtt...Ce-ai mai fata de tipi asa la ora asta? Lumea doarme! Taci din gura!" Fata: "Doamna, dar nu intelegeti...Eu nu il cunosc si m-a bagat aici, vrea sa ma violeze!!" Baba: " Ei si acuma ce sa faci? Oricum sta in cartier cu tine si o sa il mai intalnesti. De el nu scapi oricum, asa ca stai acolo si taci. Ce ti-e ca dai azi de el sau maine?" Si a plecat. ( Dumnezeule!!!!) Prietena mea nu s-a lasat si a tipat in continuare, avand avantaj ca ala beat turta nu prea se tinea pe picioare ca sa ii faca ceva. Apoi a aparut un domn cu un caine si a ajutat-o sa scape, si ea a fugit la politie...

"Lumea doarme! Taci din gura!"....

Copil

2009-01-12T10:05:00.000+02:00

Tot o experienta messengeriana ( experientele astea se pare ca sunt din ce in ce mai revelatorii) mi-a trezit ieri o alta amintire. Mi-am amintit de prima mea dragoste pentru cineva de la TV...(ca deh, cred ca toti ne-am indragostit si am suspinat candva dupa cineva hard to get de la TV)...Cine a fost? Pai, nah...Greierele din Veronica. Se pare ca de mica am avut o atractie speciala pentru tipi boemi, curajosi, nebuni, cu o doza de artistic si una de lene ...(Lene, care de fapt nu este decat un termen rautacios prin care realistii ii arata cu degetul pe visatori...)

Ah, si acum imi rasuna in minte "Nimiiic nu ma sperie, Nimiiiic nu ma doboara...Dar daaati-mi o chitaaaara!" Cum sa nu suspini dupa un tip al carui imn e asta? :))

Apoi...peste vreo 12 ani s-a inventat Chris Martin de la Coldplay si...recunosc, am uitat de Greieras (o spun cu ochii in pamant si cu glasul vinovat...)

*****

Venind acasa ieri, am trecut pe langa gradina in care se afla acum mai bine de o luna un trandafir care m-a fermecat intr-atat incat am scris o noua poveste. Era inca acolo. Inghetat, aplecat spre pamant. Roz mai intens, cu o hainuta de zapada pe creasta lui...Dupa mai bine de o luna. Instinctiv am ridicat privirea catre balconul care era pe diagonala undeva in blocul de peste drum. Si,da, o instalatie palpaia colorat pe un geam, avand si beculete rosii!

Am ras de bucurie ca un copil, simtindu-ma ca si cum m-as fi intalnit pe drum cu Harap Alb, Ileana Consanzeana, Alba-ca-Zapada si Hans si Gretel...

We soooo doooo live in a big fairytale!

*****

Aseara, ies cu Niki la o plimbare. Nu am mai fost de vreo saptamana pe acasa asa ca e prima oara cand ma uit in jurul meu pe strada de cand a nins in Bucuresti. Ca intotdeauna, pe straduta asta, e zapada ca-n povesti desi in 70% din oras nu mai e aproape deloc.

Si intr-o gradina...urme de sanie. O gradina de 5 pe 10...Si urme de sanie in zapada subtiata.

Trist...Copiii din orase nu au partii ca-n Parang. Ce copil norocos am fost iarna asta!

Vesel...Copiii nu au limite in a-si manifesta copilaria: orice gradina e un lunecus destul de bun daca in ea a nins si tu tii in mana dreapta funia de la o sanie!

As luat toti, toti copiii (asta-i include si pe cei care se simt copii desi varsta nu-i ajuta) si i-as duce la munte, acolo unde am fost eu. Si sa ne dam cu totii cu viteza pe o partie alunecoasa printre brazi, tipand si razand cat putem. Poate i se face mila CFR-ului de noi si ne duce pe gratis... Hm...imi vin in minte niste versuri de la Vama acum : " O tara de orase goale..." Numai ca nu am fi cu totii la mare, ci pe partie in Parang!

*****

Tot aseara, mergand in urma lui Niki, ma gandeam cat de egoista as fi sa il iau cu mine cand ma mut de acasa...Cu siguranta ai mei vor zice ca il las acasa pentru ca nu sunt in stare sa am grija de el...

Dar adevarul e ca ar trebui sa fiu un monstru sa iau din sanul familiei o fiinta care in ultimii 8 ani a crescut acolo si a devenit dependent de fiecare membru in parte, inclusiv de prietenii si rudele lor...Ar fi ca si cum as rupe de familia lui un copil ca sa il tin zile in sir singur la mine acasa (eu lucrand). Cat de egoist ar fi asta?? Doar pentru bucuria mea de a-l vedea seara...

O sa mi se franga sufletul sa-l vad mai rar, dar nu-i pot face lui un rau, pentru binele meu...

Poate asa ar trebui sa gandeasca si alti oameni, dar in relatiile interumane. Sa dea libertatea celor de langa ei sa fie si sa se duca acolo unde se simt mai bine; nu sa ii lege cu lanturi in relatii egoiste, ucigatoare, triste...

*****

Vreau la mareeee!!!

*****

Greieraşul:

Văd c-aţi auzit de mine,

Mă cunoaşte orişicine!

Nimeni nu stă supărat

Când m-apuc eu de cântat!

Nimic nu mă sperie,

Nimic nu mă doboară,

Îmi place orice vreme,

Dar daţi-mi o chitară!

De plouă sau e soare,

Ori de e frig afară,

Eu cânt şi nici nu-mi pasă,

Dar daţi-mi o chitară!

Cânt toată ziulica

Orice-ar zice furnica,

În casă ori afară,

Dar daţi-mi o chitară!

De ce uitam?

2009-01-11T19:34:00.000+02:00

Statusul unei cunostiinte mi-a adus aminte acum 2 zile de Vama Veche (trupa...Ma rog, ulterior, doar Vama)...Si m-am intrebat atunci, in timp ce rascoleam Youtube dupa clipuri Vama (pentru ca nu eram acasa ca sa deschid folderul cu Vama pur si simplu): de ce uitam?

Cum am uitat eu de Vama atata timp si nu am mai ascultat? Oare viata asta aglomerata si plina de noutati zi de zi ne face sa comparam si sa alegem unele lucruri in detrimentul altora? Adica, eu am descoperit cateva trupe noi si inconstient, am bagat Vama la sectorul Arhiva? Oricum, m-am simtit vinovata...ca si cum uitasem de o persoana draga...Asa ca acum recuperez din plin...

Si visez la ziua in care iubitul meu o sa-mi cante soptit la ureche versuri din Nu am chef azi sau Dragostea sau Zmeul...in timp ce un vanticel usor imi va tremura o suvita gadilicioasa pe la nas, pe plaja noastra...caci nu mai e nimeni in jur...

N-am fost la mare anul trecut...It's a killer thought...

"Ne ameeessteeeecaaaaammmm...."

Cum ar fi?

2009-01-08T12:03:00.000+02:00

Bai, ma gandeam asa...
CUM AR FI SA NINGA COLORAT??
Eu as vrea sa ninga mov...mov-lila asa...Doamne, cred ca ar fi incredibil de frumos...:X
Voi cum ati vrea sa fie fulgii?
Cred ca Andreea (Grin) ar zice ca vrea sa ninga verde. :))
Si colega mea de la work, Lidia, ar vrea sa ninga negru. Cred ca as prefera totusi sa ninga verde, decat negru. Oricum, stim cum e sa fie totul negru, ca doar asa e cand vine noaptea...si totul verde...ca asa e cand vine primavara....
Dar MOV? Cum ar fi ca zapada aia mov sa acopere totul si sa arate ca o imensa campie cu levantica din Irlanda (luuuuv Irlanda, by the way. And luuuv hot drunk singing Irish guys :X). :X:X:X
Am fost in Parang de sarbatori...Zapada cat vezi cu ochii! Dar alba...si uneori colorata. Atunci cand apunea soarele ala rosu si colora muntii in roz...sau seara cand totul era indigo si patat cu lumini ici-colo...sau atunci cand prietenii mei apareau in decor cu gecile lor colorate...( ce dor imi e de gecile celor de la munte, cand stau pe peron la Titan dimineata si constat ca oamenii astia de aici prefera negrul la imbracaminte. Ce sumbru! Bleah! )
Dar cum ar fi fost sa fie zapada din Parang mov? In orice caz s-ar fi asortat cu geaca mea...:D
Buh, mi-e dor de toti nebunii din camera 19.
So...poze cu noi, ba... :*:*:*

Here I am 'cause I'm everywhere

2009-01-07T17:13:00.000+02:00

Aici o sa scriu cele mai simple, cele mai nebune, cele mai zapauce, cele mai profunde ganduri si impresii ale mele...si o sa povestesc ce merita sa ramana posterioritatii*. :)) De la o nebuna pentru nebuni. Pentru ca mai bine nebun, decat banal, nu?
Let the show begin!

*da,da...stiu...posteritatii :)) just having fuuun :P